O pădure mai veche decât instituția care o păzește
Drumul spre Cornești, Rădenii Vechi și Temeleuți schimbă treptat peisajul: dealurile devin tot mai numeroase, văile fragmentează terenul, iar pădurea câștigă teren. Aici se află Rezervația Naturală „Plaiul Fagului”, unul dintre cele mai importante masive forestiere protejate din Republica Moldova.
Rezervația a fost înființată în 1992 și acoperă astăzi 5.642 de hectare din zona centrală a Codrilor, cu un relief puternic fragmentat: versanți, culmi, văi și platouri. În apropiere se ridică Dealul Bălănești, cea mai înaltă cotă a țării, la 429,5 metri. Instituția este tânără, însă arborii și habitatele pe care le ocrotește au o istorie mult mai lungă.
Fagul, specie-simbol cu o pondere surprinzător de mică
Numele rezervației sugerează o pădure dominată de fag, dar realitatea este mai nuanțată. Radu Vârlan, managerul și directorul interimar al Întreprinderii de Stat Rezervația Naturală „Plaiul Fagului”, precizează că fagul ocupă doar aproximativ 6% din suprafața împădurită, în timp ce gorunul, frasinul și carpenul au o prezență mai mare.
Fagul rămâne totuși o specie care dă identitate locului, pentru că masivul se află aproape de limita estică a arealului său natural. Din acest motiv, prezența lui aici are o însemnătate științifică aparte. În jurul fagului se leagă o parte din viața pădurii, de la insectele care își depun larvele în lemn până la organismele care depind de arborii bătrâni și de lemnul căzut.
O suprafață de circa 850 de hectare este destinată protecției integrale, fără lucrări silvice, iar Radu Vârlan o descrie ca pe un veritabil spațiu științific al rezervației. El insistă că pădurea trebuie privită ca un sistem viu, în care fiecare intervenție lasă urme: „O pădure creează un ecosistem sănătos”, spune el, rezumând și mai direct consecința pierderii ei: „Ai tăiat pădurea, ai creat pustiu.”
Croitorul alpin, vedeta lemnului bătrân
Printre speciile care sporesc valoarea științifică a pădurii se numără croitorul alpin, Rosalia alpina, un gândac spectaculos legat de fag și de arborii bătrâni. Galina Bușmachiu, membră a Consiliului științific al rezervației, explică faptul că larva acestei insecte se dezvoltă timp de trei-patru ani, în timp ce adultul trăiește mult mai puțin și poate fi văzut doar în jurul mijlocului verii.
Corpul albastru-cenușiu, cu desene negre și antene lungi, dungate, îl face ușor de recunoscut. Într-o singură perioadă de observație, cercetătoarea și un coleg au reușit să găsească șapte exemplare — o descoperire pe care Galina Bușmachiu o descrie drept „o euforie totală”.
În aceeași categorie a insectelor remarcabile intră și fluturele ochi de păun de zi, unul dintre cei mai mari fluturi din Europa. Cercetătoarea atrage atenția asupra unui element pe care vizitatorii îl ignoră adesea: liziera pădurii. Acolo se formează condiții speciale pentru numeroase specii, iar atunci când aceste zone dispar, odată cu ele se pierd și habitatele unor insecte dependente de ele.
Orhideele care nu pot fi mutate
Rezervația adăpostește și o bogăție neobișnuită de orhidee. Olga Ioniță, cercetător științific la Grădina Botanică Națională (Institut) „Alexandru Ciubotaru”, arată că din cele 22 de specii spontane cunoscute în Republica Moldova, 15 se regăsesc în acest masiv. Printre cele mai spectaculoase este Cypripedium calceolus, cunoscută popular ca Papucul Doamnei, care în țara noastră crește în două zone importante: la Plaiul Fagului și în Parcul Național Orhei.
Orhideele sălbatice depind de condiții foarte precise: pentru unele contează insectele polenizatoare, iar dezvoltarea plantei este legată de relația cu anumite ciuperci din sol. Scoaterea unei plante din locul unde a crescut înseamnă ruperea unei legături ecologice pe care vizitatorul nu o vede. De aceea, cercetătoarea îi avertizează pe cei tentați să ia o floare acasă: „Nu are rost să luăm orhidee acasă, să plantăm.” Frumusețea plantelor rare se păstrează tocmai prin faptul că rămân în habitatul în care au evoluat.
Iazurile și lumea libelulelor
Rezervația este legată și de apă. Pe teritoriul ei există patru iazuri amenajate în anii ’70, devenite între timp habitate importante pentru numeroase viețuitoare. Iazul nr. 2 este remarcat în mod special de Galina Bușmachiu, pentru diversitatea de libelule care pot fi întâlnite aici, unele dintre ele cu o valoare aparte pentru cercetători.
