Pentru Petru Vinari, grija față de natură și pasiunea pentru obiectele vechi nu sunt deloc două lumi separate. Ambele pornesc, spune el, din aceeași responsabilitate: să nu lași să dispară lucrurile valoroase pe care le-ai moștenit.
Un râu care se usucă fără copaci
De ani buni, Petru plantează puieți și îngrijește plantații în zona râului Bălțata, inclusiv la Bălăbănești, unde, alături de voluntari, a contribuit la punerea în pământ a mii de arbori și la crearea unor fâșii forestiere menite să protejeze cursul de apă.
Problema care îl preocupă este veche. Localnicii au folosit malurile râului ca pășune, lăsând animalele să pască acolo, iar acestea au transformat treptat zona într-o stepă, aproape de deșert. Fără arbori, malurile se erodează și se prăbușesc în apă, iar vara, la nivelul solului expus, temperaturile pot depăși 50–60 de grade. Fără umbră și fără răcirea apei, râul riscă să se usuce complet.
Puieții, ca niște copii
Plantarea nu se încheie însă odată cu punerea puietului în pământ. Urmează îngrijirea, protejarea și monitorizarea atentă a plantațiilor, pentru ca măcar puieții să supraviețuiască și să devină parte dintr-o viitoare pădure.
„Puieții sunt la fel ca niște copii, ei la fel trebuie îngrijiți și e cazul să fim foarte atenți, să ne uităm la fiecare cum am putea să-l ajutăm în funcție de ce condiții are”, spune activistul.
Covoarele, o altă formă de patrimoniu
În casa sa, Petru păstrează cu aceeași grijă o colecție de covoare vechi. Nu sunt simple obiecte decorative: fiecare piesă aduce cu sine o poveste, motive, culori și detalii care spun ceva despre oamenii și locul în care a fost țesută.
Colecția nu a apărut peste noapte. Primul covor l-a cumpărat la Bălți, într-o perioadă în care nici nu se gândea că va deveni colecționar. Apoi au urmat alte piese, căutate cu răbdare, uneori găsite online, după o simplă fotografie care i-a atras atenția.
Prețul nu spune totul despre un covor. O piesă ieftină poate deveni scumpă dacă are nevoie de restaurare, iar în Republica Moldova acest proces este rar practicat. Covoarele tradiționale nu pot fi spălate cu detergenți obișnuiți, deoarece culorile naturale se pot schimba, iar aspectul vizual al piesei se alterează.
Motive care vin din trecut
Cea mai fascinantă parte a covoarelor vechi este ceea ce nu se vede imediat. Un desen, o floare, o coroană, o margine sau un pom al vieții fac parte dintr-un limbaj vizual transmis din generație în generație, cu sensuri pe care astăzi nu le mai descifrăm întotdeauna.
„Covoarele, mai ales cele vechi, au multe motive care sunt interpretabile. Eu nu știu toate interpretările, dar de asta și mă atrag. Pentru că sunt niște simboluri care vin din trecut”, mărturisește Petru.
Peste toate acestea, cele două povești ale lui se întâlnesc într-un singur punct: valoarea lucrurilor care au nevoie de timp pentru a crește și care trebuie ocrotite ca să dăinuie.
