Satul Onițcani din raionul Criuleni este cunoscut în zonă drept „valea cu peste o sută de izvoare”. Din acest număr, în prezent mai curg circa 40, iar oamenii locului încearcă să readucă la viață sursele acoperite de pământ și de uitare.
Apa de izvor, preferată în fața apei de la robinet
Chiar dacă are fântână în gospodărie, Silvia Iacub merge tot la izvor, inclusiv când pregătește conservele pentru iarnă. „Folosim această apă de băut la pregătirea bucatelor”, spune femeia.
La fel gândește și Valeriu Ursul, care locuiește lângă unul dintre izvoare și are apă la apeduct: în opinia lui, apa de izvor este oricum mai bună decât cea de la robinet.
Localnicii spun că sursele au fost supuse și analizelor. Fosta profesoară Anastasia Lașco povestește că într-o astfel de verificare au fost depistați ioni de argint, ceea ce, în viziunea ei, ar explica de ce bolile intestinale nu predomină în sat — argintul distruge bacteriile.
Izvoarele de altădată și seceta de acum
Oamenii își amintesc însă că izvoarele nu mai au puterea de odinioară. Un localnic vorbește despre anii în care curgeau mult mai abundent și dă vina pe secetă. Silvia Iacub observă aceeași schimbare la izvorul „Larga”, pe care îl folosește: debitul era mult mai mare în copilăria ei. Femeia bănuiește că sursa ar trebui curățată sau că undeva s-a astupat.
Vera Marandici, tot fostă profesoară, leagă amintirile de felul în care izvoarele erau amenajate: șipotul larg, din lemn, părea mai îngrijit. În trecut, întreținerea surselor era mai ales o responsabilitate a comunității — primarul Igor Dodon își amintește cum trei-patru-cinci pensionari se organizau și aveau grijă de ele. Astăzi, spune edilul, este mult mai greu să mobilizezi oamenii pentru astfel de lucrări.
Un izvor reabilitat cu forțe proprii
Există totuși și exemple reușite. În 2020, în plină pandemie, Denis Bradescu și un grup de prieteni au reamenajat izvorul „Omul și Natura”, aflat în pădure. Au săpat și au reparat mult manual, iar lucrările au costat aproximativ 3.000 de lei — bani pentru materiale și pentru aducerea unui tractor. Ulterior, izvorul a fost pictat de pictorița Tatiana Lalaian, iar în jur a fost amenajat un mic lac.
Astăzi locul este vizitat nu doar de săteni, ci și de locuitori din localitățile apropiate. „E un colțișor de rai în satul Onițcani. Ar trebui mai multe izvoare să le avem reparate, amenajate, ca să fie ca o carte de vizită a satului”, spune Denis Bradescu.
Un alt izvor, „Larga”, așteaptă reparații: localnicii vor să îndrepte treptele și să amenajeze zona, iar Denis Bradescu face apel la comunitate, la primărie și la săteni să se implice. „Am crescut de mic aici, am crescut cu apă la izvorul acesta”, mărturisește el.
Deșeuri lângă surse și resurse limitate
Potrivit administrației locale, starea celor aproximativ 40 de izvoare active diferă mult, iar o parte au nevoie de curățare, amenajare sau reparații. Primarul Igor Dodon recunoaște că situația „lasă de dorit” și că atragerea de resurse pentru astfel de lucrări este dificilă.
O problemă separată rămâne gunoiul. Chiar dacă administrația a făcut postări și a interzis aruncarea deșeurilor, unii localnici continuă să lase saci cu resturi în apropierea izvoarelor. Primăria nu are angajați care să se ocupe de o gospodărie comunală, explică edilul.
Izvorul „Putna”, comparat cu apele de la Karlovy Vary
Patru izvoare din sat și din împrejurimi, printre care și „Putna”, sunt incluse în categoria monumentelor naturii de tip hidrologic. Primarul susține că are un document oficial potrivit căruia calitatea apei de la „Putna” nu este mai slabă decât cea a apei dintr-o cunoscută stațiune balneară din Cehia, Karlovy Vary.
Calitatea apei este verificată periodic de Agenția Națională pentru Sănătate Publică, care prelevează probe atât de lângă sonde, cât și de la cea mai îndepărtată locuință din sat, pentru a vedea dacă pe traseu se înmulțesc bacteriile.
