Extinderea, văzută ca instrument economic
Un raport al Centrului de Studii Politice Europene (CEPS) din Bruxelles arată că Uniunea Europeană nu mai tratează extinderea doar ca pe un sprijin acordat vecinilor, ci ca pe o strategie pentru propria competitivitate. În centrul acestei abordări stau accesul la piețe, forță de muncă și resurse, într-un context de productivitate scăzută și de îmbătrânire demografică.
Litiu și minerale critice pentru tranziția verde
Pentru a-și atinge autonomia tehnologică și verde, UE are nevoie de materii prime critice și vrea să reducă dependența de China. Serbia deține cele mai mari rezerve de litiu din Europa și a încheiat deja un parteneriat strategic cu Bruxelles-ul privind lanțurile de aprovizionare cu baterii și mașini electrice. Ucraina dispune de zăcăminte cu 22 dintre cele 34 de minerale considerate critice pentru UE, inclusiv titan, grafit și uraniu.
Conform estimărilor CEPS, un nou val de extindere ar putea majora PIB-ul total al UE cu 8-24%. În 15 ani, creșterea economică a noilor membri ar putea ajunge la 47%, iar a statelor-membre actuale la 13%. Aceste cifre explică de ce Bruxelles-ul leagă extinderea de competitivitate și de aprovizionarea cu resurse.
Moldova, platformă de nearshoring
În acest tablou, Moldova este clasificată ca o economie mică și deschisă, cu o nișă restrînsă în lanțurile europene de producție. Atuurile sînt apropierea geografică de România, regimul zonei de liber-schimb aprofundat și cuprinzător (DCFTA) și costul competitiv al forței de muncă. Țara este văzută ca o platformă convenabilă pentru nearshoring, cu sectoare-cheie precum componentele auto și electronica.
