Toamna, în Republica Moldova apar tot mai des semnalări despre cocostârci aflați în locuri nepotrivite pentru o pasăre sălbatică: piețe, gări, autogări, curți de biserici ori străzi aglomerate. Societatea pentru Protecția Păsărilor și Naturii (SPPN) din Moldova, care primește anual astfel de sesizări, spune că în majoritatea cazurilor este vorba despre păsări crescute de oameni încă din perioada de pui.
Un fenomen care se repetă an după an
Organizația a adunat de-a lungul anilor o listă de cazuri. În 2019, un cocostârc a fost fotografiat pe o stradă circulată din Tiraspol. Un an mai târziu, păsări au fost văzute la Chișinău, în preajma unei grădinițe din sectorul Botanica, la Bălți, lângă piața centrală, și la Rîbnița, pe malul Nistrului. Doi cocostârci care s-au refugiat într-o biserică din Chișinău în 2022 se află acolo și în prezent.
Lista continuă: în 2023, un cocostârc din Iargara se ținea pe acoperișul școlii și cobora printre copii în timpul pauzelor; în 2024, o pasăre a fost observată la autogara din Comrat; în 2025, un cocostârc de pe strada Ismail din Chișinău a încetinit circulația; iar în 2026, doi cocostârci au fost semnalați la autogara din Fălești. În cele mai multe situații, păsările sunt sănătoase și fără răni vizibile — motivul de îngrijorare este doar comportamentul lor, care îi determină pe trecători să intervină.
Imprintingul și migrația, explicațiile de fond
Explicația principală ține de imprinting. Un pui crescut de om ajunge să asocieze omul cu hrana și siguranța, iar la cocostârci există un risc documentat ca pasărea să-l perceapă pe îngrijitor drept figură parentală. În consecință, nu mai evită oamenii, ci îi caută, îi urmărește și se apropie pentru hrană. Eliberată fără a-și fi recuperat comportamentul natural, pasărea va continua să caute tocmai locurile unde a fost hrănită: gospodării, piețe sau gări.
Se adaugă problema migrației. Cocostârcii tineri își fac primul drum spre sud în compania adulților, care le arată traseul și îi ajută să se orienteze. Un pui crescut departe de adulți este lipsit de această experiență socială, deși nu rămâne complet incapabil să migreze, fiindcă există și mecanisme înnăscute de orientare.
Ce recomandă specialiștii
Hrănirea nu ajută, ci întărește problema: dacă pasărea primește mâncare de la fiecare om întâlnit, ea învață că oamenii și zonele aglomerate înseamnă hrană. De aceea ornitologii nu recomandă capturarea sau hrănirea unui cocostârc activ, care se mișcă normal, poate zbura și nu are leziuni vizibile, doar pentru că se află într-un loc neobișnuit.
Intervenția se justifică doar atunci când există semne clare de traumă sau boală: pasărea nu poate zbura, are aripa căzută, șchiopătează, prezintă răni, este apatică sau se află într-un pericol imediat. În rest, este important să nu o luăm acasă și să nu o obișnuim cu hrana oferită de oameni. Un cocostârc care ne urmează poate părea simpatic, însă dependența de om nu este un semn că domesticirea a reușit — ea poate fi consecința unei intervenții umane făcute prea devreme.
Nu orice cocostârc din oraș este rătăcit
Cocostârcii sunt păsări oportuniste la hrănire și exploatează bine resursele disponibile. Așadar, o pasăre aflată lângă o gară sau o piață nu este automat rătăcită: zona îi poate oferi pur și simplu hrană la îndemână. Iar dacă a fost crescută sau hrănită de oameni, apropierea de aceștia se explică prin imprinting și obișnuire. Cele două explicații nu se exclud reciproc.
