O arhivă climatică scrisă în lemn
Fiecare inel anual al unui stejar păstrează urmele condițiilor de mediu din anul în care s-a format. Pornind de la această particularitate, zece cercetători din România, Republica Moldova, Germania și Polonia au reconstruit variațiile regimului de precipitații din Europa de Est pentru intervalul 1221–2019, adică peste opt secole de alternanță între perioade secetoase și perioade extrem de umede.
Studiul, intitulat „Natural Variability Dominates Precipitation Variability over the Past 800 Years in Eastern Europe”, completează un gol important: observațiile meteorologice instrumentale acoperă în regiunea noastră doar circa un secol, după cum explică Victor Sfeclă, coautor al cercetării și cercetător afiliat Universității Tehnice a Moldovei și Laboratorului de Biometrie Forestieră. Inelele arborilor permit extinderea acestei perspective cu multe sute de ani în urmă.
Cronologia construită de echipă se întinde pe 804 ani și a fost realizată din 554 de probe de stejar: 183 prelevate de la arbori vii și 371 din lemn istoric sau arheologic, în special elemente de construcție. Analiza a vizat două specii principale — stejarul pedunculat (Quercus robur) și gorunul (Quercus petraea) —, iar arealul de proveniență se întinde între Carpații Orientali și Nistru, cuprinzând estul României și Republica Moldova. Majoritatea autorilor sunt afiliați Laboratorului de Biometrie Forestieră de la Facultatea de Silvicultură a Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava.
Probe din Briceni, Codrii și Cărpineni
Din Republica Moldova au fost incluse eșantioane din trei zone: Ocolul Silvic Briceni, în nord, Rezervația „Codrii”, în centru, și Ocolul Silvic Cărpineni, în sud. În fiecare dintre ele au fost analizați câte 30 de arbori. Aceste probe au contat pentru extinderea cronologiei spre limita estică a arealului pădurilor de stejar din Europa, unde arborii sunt, de regulă, mai sensibili la deficitul de apă, iar semnalul climatic din inelele lor devine mai valoros.
Metoda presupune suprapunerea generațiilor de arbori, inel cu inel: arborii încă în viață permit corelarea lățimii inelelor cu datele meteorologice actuale, iar lemnul din construcțiile istorice continuă seria cu secole în urmă, până se obține o cronologie continuă.
Ce poate dezvălui un inel îngust
Cel mai simplu indicator este lățimea inelului, care arată cât lemn a reușit arborele să producă într-un an. Când apa este suficientă în sezonul de creștere, inelul tinde să fie mai lat; într-un an foarte secetos, activitatea de formare a lemnului se reduce, iar inelul rămâne mult mai îngust. Cercetătorii pot merge însă mai departe: analizează separat lemnul timpuriu și cel târziu, densitatea, dimensiunea și structura vaselor conducătoare sau, în studii mai complexe, izotopii stabili de carbon, oxigen și hidrogen.
Un singur inel îngust nu dovedește însă o secetă. Creșterea arborelui poate fi influențată de boli, insecte, concurența dintre arbori, intervenții silvice, vârstă sau particularități locale. De aceea dendroclimatologia se sprijină pe un număr mare de arbori și pe semnalul comun al acestora: atunci când zeci sau sute de serii independente arată simultan aceeași reducere de creștere, probabilitatea ca fenomenul să aibă o cauză regională, precum clima, crește considerabil.
Un termen de comparație pentru prezent
Datele meteorologice din Republica Moldova indică schimbări clare în ultimele decenii: temperaturile au urcat, secetele din perioada de vegetație au devenit mai frecvente și mai intense, iar precipitațiile, deși nu au variat semnificativ ca volum anual în intervalul analizat, sunt mult mai imprevizibile. Reconstrucția pe 800 de ani oferă un termen de raportare mult mai amplu pentru aceste transformări și ajută la separarea variabilității naturale a climei de tendințele recente.
