Un diferend cu mize juridice, nu doar tehnice
Lucrările executate de S.A. „Termoelectrica” în scuarul Catedralei Mitropolitane din Chișinău au dus la un conflict cu Primăria, pornind de la o întrebare aparent simplă: putea compania să sape și să intervină asupra conductei fără aprobarea autorităților locale? O analiză a cadrului legal arată că răspunsul nu se reduce la un „da” sau „nu”, ci depinde de procedura respectată și de statutul special al zonei.
Autorizația de construire nu este miza principală
Codul urbanismului și construcțiilor nr. 434/2023 prevede, la art. 150 alin. (1) lit. o), că lucrările de întreținere, reparație, înlocuire și retehnologizare a rețelelor edilitare pot fi executate fără certificat de urbanism pentru proiectare și fără autorizație de construire. Astfel, dacă intervenția s-a limitat la repararea sau înlocuirea unui sector deteriorat al unei conducte existente, lipsa autorizației nu poate fi calificată drept încălcare a legii. Situația s-ar schimba dacă lucrările ar fi depășit o simplă reparație — de exemplu, modificarea traseului sau reconstrucția rețelei ar putea intra sub un alt regim și ar necesita autorizație. Compania a susținut că a demontat sectorul degradat, ceea ce corespunde unei intervenții de reparație.
Drept de acces pe teren public, dar cu obligații
Legea nr. 92/2014 privind energia termică acordă operatorilor un drept important: terenurile publice de care au nevoie pentru exploatarea și repararea rețelelor termice pot fi folosite gratuit, dreptul fiind constituit prin efectul legii. Prin urmare, argumentul că firma ar fi avut nevoie în orice situație de acordul proprietarului terenului nu este suficient din punct de vedere juridic. Totuși, acest drept nu este nelimitat: aceeași lege impune notificarea proprietarului, coordonarea lucrărilor și restabilirea terenului după intervenție. Cu alte cuvinte, dreptul de acces la rețea nu echivalează cu dreptul de a ignora procedurile legale.
A avut loc sau nu o avarie?
Aceasta este întrebarea decisivă a întregului caz. Pentru lucrările planificate, Legea nr. 92/2014 și Regulamentul aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 876/2022 impun notificarea în scris a proprietarului terenului și organizarea accesului pe baza unor planuri coordonate în prealabil, iar terții afectați trebuie anunțați cu cel puțin 10 zile lucrătoare înainte.
În caz de avarie, regimul se schimbă: lucrările neplanificate pentru prevenirea sau înlăturarea unei avarii pot fi executate imediat, fără acordul deținătorului terenului. Excepția are însă condiții clare — existența sau iminența avariei trebuie constatată și consemnată într-un act întocmit de unitatea termoenergetică, iar proprietarul trebuie notificat în ziua începerii lucrărilor.
Prezentarea ulterioară a unei conducte puternic corodate nu rezolvă problema juridică: starea tehnică a țevii extrase nu dovedește automat că la momentul demarării exista o avarie sau un pericol iminent. Documentul care poate schimba radical calificarea juridică a situației este actul de constatare a avariei. Dacă acesta există, a fost redactat înainte de începerea lucrărilor și confirmă o avarie ori un risc iminent, compania are un argument solid pentru intervenția fără aprobarea prealabilă a Primăriei. Dacă actul lipsește sau a fost întocmit după demararea lucrărilor, justificarea intervenției de urgență devine mult mai greu de susținut.
Versiunile celor două părți
Primăria a declarat că, la descoperirea conductei cu câteva zile înainte de intervenție, nu existau scurgeri sau deteriorări vizibile și că tronsonul respectiv făcea parte dintr-o rețea „alternativă”, nu din cea principală. La rândul său, Termoelectrica a afirmat că intervenția a fost determinată de o avarie și că rețeaua avea o vechime de peste 20 de ani.
